S.O.S. Culele Romaniei

S.O.S. Culele Romaniei

Vizitand Amsterdamul, Londra sau alte capitale europene occidentale, te poti opri in fata cate unei case vechi, pe care poti sa citesti “Casa ridicata in anul 1600”. Pentru un roman, intalnirea cu o astfel de cladire, altfel dichisita, ingrijita, proaspat vopsita, aduce cu sine un moment de blocaj interior. “1600 era anul Unirii Principatelor Romane sub Mihai Viteazul”, te gandesti, si-ti pui automat intrebarea daca exista vreo cladire din Romania care ar putea purta o astfel de emblema. Rasufli usurat cand iti amintesti de biserici si te intristezi la gandul ca nu este posibil sa mai fi ramas in picioare vreo casa de pe vremea aceea. Iti vin apoi in minte lectiile de istorie din scoala, in care ai invatat ca Tarile Romane au tinut piept ostilor otomane, la poarta Europei, impiedicandu-le sa o cotropeasca. Pretul platit este imens: noi am fost ocupati sa ne luptam pentru supravietuire, in timp ce vesticii au avut relaxarea necesara sa construiasca bijuterii de arhitectura pe care le-au conservat peste veacuri.

Adevarul este sensibil diferit si, din pacate, nu multi dintre noi il cunoastem. O campanie a Filialei Euroregionale Sud-Vest Oltenia a Uniunii Arhitectilor din Romania (UAR) aduce in atentia opiniei publice si a autoritatilor faptul ca in Romania inca mai exista case de pe la 1600. Si ca aceste relicve istorice cu puteri evocatoare si valoare de monumente de arhitectura – unele dintre ele -, mai pot fi inca salvate. Conferintele Eruditio sprijina manifestul cultural “S.O.S Culele Romaniei”, lansat de Filiala Euroregionala Sud-Vest Oltenia a UAR din dorinta de a salva si a reda circuitului turistic aceste constructii care, alaturi de biserici, sunt cele mai vechi constructii pe pamant romanesc.

Adresele la care gasiti informatii complete despre aceasta campanie de salvare a unei parti a patrimoniului arhitectural romanesc cu radacini puternice in istoria neamului, si la care puteti semna petitia online de senzibilizare a autoritatilor cu privire la aceste valori inestimabile sunt:

UAR Oltenia sau petitieonline.net.

Exista 32 de cule care se afla astazi intr-o stare avansata de degradare, propuse a fi restaurate. Aceste cladiri au fost ridicate intre anii 1600 si 1850. Patru dintre ele sunt in stadiu de ruine.

Culele au fost la origini cladiri semifortificate, turnuri de observatie si aparare, aparute din necesitatea boierilor instariti, de la sud de Carpati, de a se apara impotriva pradatorilor turci, intr-o vreme in care relatiile de vasalitate dintre Tara Romaneasca si Imperiul Otoman aduceau cu sine, pe langa plata birurilor, si interdictia de a construi cetati sau biserici fortificate. Ele se intalnesc cu precadere in Balcani, unde se presupune ca isi au originea, dar si in state vestice precum Italia, Franta sau Spania. In timp, culele au dobandit functiuni noi. In secolul XVIII-lea, acestea erau locuinte boieresti fortificate, raspandite in Oltenia si Muntenia, cu doua sau mai multe caturi. Parterul inalt, masiv, luminat prin deschideri foarte inguste, ce slujea ca pivnita si care gazduia scara interioara ce ducea la catul de sus, unde era locuinta propriu-zisa, dar si fantana sapata adesea direct in beciul casei, permiteau rezidentilor sa reziste unui eventual asediu. Intocmai cetatilor medievale, vechile cule aveau iesiri tainice, prin tuneluri.

Specific culelor este planul patrat, sau aproape patrat, decorul exterior fiind reprezentat de panouri dreptunghiulare si invelitoare de sita (n.n. panouri de lemn asemanatoare cu sindrila, dar mai scurte, folosite pentru acoperirea caselor). Culele oltenesti aveau cerdac, pe toata fatada catului superior, cu arcade trilobate, sprijinite pe coloane cilindrice, scurte si groase, de zid, de unde se putea supraveghea toata gospodaria. Acest cerdac a aparut si s-a dezvoltat sub influenta prispei taranesti si a arhitecturii brancovenesti, specifice acelor vremuri. Culele din vestul Munteniei nu au cerdac, iar parterul este izolat.

Culele de refugiu, de aparare si de construire temporara s-au construit intre anii 1516 si 1806, culele de veghe, de semnalizare si alarma, s-au construit intre 1800 si 1850, iar culele de locuinta cu caracter de permanenta, care indeplineau si functiunile de semnalizare si aparare s-au construit intre anii 1850-1900. Abia in anul 1878, in urma castigarii razboiului de independenta ruso-turc, Romania avea sa isi castige independenta fata de imperiul otoman, iar tara avea sa continuie drumul spre modernizare initiat de Alexandru Ioan Cuza si “pavat” de Carol I prin masurile radicale de modernizare a tarii si de dezvoltare economica pe care le-a impus.

Restaurarea si punerea in valoare a culelor reprezinta inainte de toate un act patriotic, de recuperare a istoriei neamului si de conservare a tezaurului arhitectonic pentru generatiile urmatoare. Introducerea lor in circuitul turistic, ca facilitati de cazare, servicii sau ca muzee, ar putea aduce totodata o regenerare economica a zonei, prin dezvoltarea unui numar insemnat de servicii turistice conexe, multe dintre ele posibile prin aport local.

Va invitam ca in Anul European al Patrimoniului Cultural sa imbratisam fiecare dintre noi cauza unei constructii valoroase de patrimoniu. Votati manifestul cultural “S.O.S Culele Romaniei”!

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi divulgata. Toate campurile sunt obligatorii. * este un camp obligatoriu.